You are here
Alăptarea - episodul final : Înțărcarea Alaptare Copil intre 3 si 4 ani 

Intarcarea – alaptarea episodul final

Alaptatul a venit natural

Alaptatul pentru mine și Tudor a venit oarecum natural, iar micile probleme din primele luni au fost ușor de rezolvat cu puțină perseverență. Nu mă informasem deloc despre alăptare înainte de nașterea lui, bănuiesc că fraza pe care o învățăm cu toții în clasele mici mi-a fost suficientă: ”Mamiferele nasc pui vii, pe care îi hrănesc cu lapte”. Și exact asta am făcut și eu. În primele două luni de viață ale lui Tudor am mai recurs și la varianta artificială, dar mi-a fost extrem de ușor să renunț la ea.

Alaptatul a venit natural
Alaptatul a venit natural

În primul rând pentru că pruncul nu era deloc încântat de laptele praf, apoi că lua foarte bine în greutate și fără supliment, în al treilea rând fiindcă mi se părea foarte anevoios tot procesul de pregătire și administrare a laptelui praf, iar în ultimul rând pentru că nu puteam concepe să dau o grămadă de bani pe o copie a ceea ce corpul meu putea oricum să facă pe gratis și mult mai bun.

Intarcarea propriu-zisă a început la șase luni

Despre intarcare nu aveam așteptări și nici nu îmi stabilisem vreun termen limită. Intarcarea propriu-zisă a început la șase luni, odată cu diversificarea alimentației, dar în afară de faptul că pruncul mai mânca și altele (și de fapt nu prea se înghesuia să le mănânce), nu s-au schimbat prea multe în comportamentul nostru. Încă de la trei-patru luni lui Tudor nu i-a mai plăcut să aibă spectatori și de atunci s-a întâmplat foarte rar să îl alăptez în public (sau să fie fotografiat la sân, motiv pentru care nu prea am avut imagini sugestive cu care sa ilustrez articolul), idee din care extrag partea bună, și anume faptul că ne-a permis să ne vedem de drumul nostru, fără prea multe intruziuni și sfaturi binevoitoare.

 Intarcarea propriu-zisă a început la șase luni
Intarcarea propriu-zisă a început la șase luni

Faptul că dormeam împreună cu el m-a ajutat să nu mă simt epuizată de alăptarea pe timp de noapte

De pe la 18 luni alăptarea se cam suprapunea cu orele de somn, eventual cele de trezire,. Peste noapte se trezea destul de rar, iar faptul că dormeam împreună cu el m-a ajutat să nu mă simt epuizată de alăptarea pe timp de noapte. A mai trecut astfel un an, somnurile de peste zi au devenit unul singur, alăptam deci mai rar, dar cu regularitate. Am ajuns la trei ani de alăptare, timp în care m-au ocolit complet problemele precum mastite, canale blocate, greve ale suptului sau puseuri de creștere prea bruște. Bonus, și de suzetă am scăpat cam de pe o zi pe alta, fără prea multă bătaie de cap.

Faptul că dormeam împreună cu el m-a ajutat să nu mă simt epuizată de alăptarea pe timp de noapte
Faptul că dormeam împreună cu el m-a ajutat să nu mă simt epuizată de alăptarea pe timp de noapte

Încercările mele timide de intarcare

Când Tudor a împlinit trei ani, am rămas din nou însărcinată. Deși teoretic știam că intarcarea nu e neapărat necesară în cazul unei sarcini fără probleme, am început să nu mai fiu foarte încântată de momentele de alăptare. Drept este că respectivele momente se răriseră destul de mult (cerea doar la câteva zile) și erau destul de scurte. Avea zile în care declara sus și tare că el e deja mare și nu mai are nevoie, iar în alte zile se răzgândea și îmi șoptea suav că el e încă mic. La începutul sarcinii, când disconfortul a devenit destul de mare, conveneam uneori că se va opri când ajung cu numărătoarea la 10, când termin un cântec sau alte termene limita care îmi veneau în minte. În nici un caz nu voiam să asocieze limitările acestea sau în general încercările mele timide de intarcare cu faptul că sunt însărcinată, ca să nu o considere vinovată pe surioara lui nenăscută de ceea ce i se întâmpla.

Încercările mele timide de intarcare
Încercările mele timide de intarcare

Intarcarea a avut episodul final

La un moment dat, prin trimestrul al doilea de sarcină și în jurul vârstei de 3 ani și 6 luni ale lui Tudor, când începusem să mă obișnuiesc cu ideea că este foarte posibil să ajungem la alăptare în tandem odată cu sosirea acasă a micuței, s-a întâmplat surpriza. Sesiunile de alăptare au devenit și mai rare și mai scurte decât până atunci, iar asta deoarece lactația scăzuse foarte mult, dacă nu chiar de tot. La întrebările lui Tudor despre ce s-a întâmplat și de ce nu mai vine laptele, i-am răspuns că așa este când copiii cresc mai mari și uită cum se suge corect și că probabil a crescut și el suficient de mare. A acceptat foarte ușor explicația și, spre surprinderea mea, nu a mai cerut de atunci. Au trecut de atunci aproape două luni și cred că pot să declar liniștită că intarcarea a avut atunci episodul final. Mi s-a mai spus de către mame cu experiență că este posibil ca, după naștere, din curiozitate mai mult, văzând-o pe cea mică, să mai ceară uneori. Dar asta urmează să vedem în curând.

Intarcarea a avut atunci episodul final
Intarcarea a avut atunci episodul final

Relația mea cu copilul nu a avut deloc de suferit din cauza intarcarii

Nu știu dacă intarcarea aceasta se încadrează la categoria auto-intarcare, cred că totuși am grăbit puțin lucrurile, dacă se poate spune asta la un copil care a depășit cu mult perioada acceptată social pentru alăptare. Cu toate acestea, mulțumirea mea este că desprinderea s-a făcut liniștit și fără plânsete, reproșuri sau alte sentimente negative și că relația mea cu copilul nu a avut deloc de suferit din cauza înțărcării. Cu atât mai mult cu cât urmează și alte pietre de hotar în viața lui, cum ar fi acomodarea cu grădinița și apoi cu programul prelungit la grădiniță, dezvățatul de cosleeping și dormitul în camera lui sau adaptarea la rolul de frate mai mare.


Sabina scrie articole interesante despre beneficiile trambulinelor pe blogul magazinului online ExercitiiFitness.ro unde puteți găsi trambuline copii la prețuri foarte mici.

Ti-a placut acest articol? Lasa un mesaj!

Related posts

Leave a Comment