You are here

Concediu City-Break: Praga

Ultima destinatie din concediul nostru de primavara a fost Praga. Cumparasem un voucher de cazare la hotel pentru doua zile in capitala Cehiei de toamna trecuta, dar nu mai apucasem sa il folosim fiindca vremea se racise destul de mult. Asa incat am hotarat sa reunim iesirea din Germania cu cea din Cehia.

Am plecat din Germania urmariti de un nor de ploaie, care ne ajungea din urma de fiecare data cand faceam vreo pauza de masa sau de copil plictisit de stat pe scaun, chiar si cu ochii in dvd-urile lui preferate cu Baby Einstein.

Am ajuns sambata seara in Praga, un pic ingrijorati fiindca gps-ul nostru nu stia sa ne aduca la adresa hotelului. Cu ajutorul unor localnici, insa, am reusit sa il gasim. Era intr-o zona cu cladiri de birouri si centre comerciale, la vreo 8 kilometri de centrul orasului. Pe care ne-am si propus sa il vizitam in aceeasi seara.

Dupa ce ne-am invartit o vreme printre stradute pentru a gasi un loc de parcare, am pornit-o pe jos catre piata Orasului Vechi, unul dintre cele mai vizitate locuri din Praga, cunoscut mai ales pentru ceasul astronomic din turnul vechii primarii, cel mai vechi ceas astronomic din lume inca in stare de functionare. Un val de tineri galagiosi si petrecareti erau cat pe ce sa dea peste noi, ei atenti la berile lor din pahare de plastic, iar noi atenti la pruncul care nu mai voia sa stea in carucior si facea ca toate trenurile din gara (pe langa care trecusem de vreo trei ori pana sa gasim drumul corect catre centru, fiindca gps-ul se tot pierdea cu firea).

Am pornit-o apoi pe stradutele adiacente, oarecum mirati sa vedem atat de multe magazine care vindeau absint, in diverse forme de prezentare.  Se pare insa ca, in afara de bere, cehii au o a doua bautura favorita. Sau cel putin turistii care viziteaza Cehia, pentru ca localnicii stiu ca majoritatea magazinelor nu vand decat o copie palida a bauturii autentice. Se facea insa tot mai frig, iar Tudor devenea tot mai somnoros, astfel incat am decis sa ne intoarcem spre hotel si sa consideram ziua incheiata.

Duminica ne-a gasit infrigurati, dar cu planuri de vizitat cetatea si catedrala Sf. Vit din interiorul lui. Cetatea Pragai este cel mai mare castel din lume, avand o lungime de 570 de metri si o latime medie de 130 de metri.

Planurile marete insa ne-au fost zadarnicite atat de doamna de la biroul de informatii, care ne-a spus ca nu ne poate garanta faptul ca vom avea acces cu caruciorul peste tot unde ne permite biletul de intrare sa ajungem, cat si de Tudor care din nou parea ca nu mai are chef sa se comporte ca un turist. Am lasat si de data aceasta aprofundarea cultural-turistica pentru urmatoarea vizita.

La ora pranzului ne aflam pe Podul Carol, cel mai cunoscut pod peste Vltava, plimbandu-ne ca si ceilalti turisti printre statui, artisti caricaturisti si comercianti de suveniruri diverse, cu Tudor dormind linistit in carucior. Ne dadusem intalnire acolo cu un cuplu de prieteni stabiliti de numai cateva luni in Praga. Ne-au condus catre un restaurant care servea feluri de mancare cu specific cehesc. Cel putin din ceea ce am putut gusta acolo, cehii se pricep la bere, dar cu mancarea nu prea au imaginatie. Meniul era compus din carne cu carne si cu carne, fara prea multe condimente, pe langa care mai venea ceva paine mai ciudatica, niste galuste de cartofi si varza rosie calita. Pe mine nu m-au convins sa incerc din nou asa ceva, dar bere ne-am mai cumparat si pentru acasa dintr-un supermarket de langa hotel. Din pacate insa, am fost atat de absorbiti de conversatie incat am uitat sa fotografiez mancarea. Un alt element de noutate a fost la final, cand am achitat consumatia, iar chelnerul (care pana atunci nu s-a spetit cine stie ce si nici nu a facut exces de zambete sau de vreun alt fel de dragalasenii), ne-a anuntat direct ca la ei in local se practica un bacsis de 10% si ca ni-l pot retrage si de pe card daca nu avem cash.

Cand am iesit din restaurant incepuse sa ploua marunt, asa ca ne-am refugiat cateva ore printr-un mall din apropiere, iar mai tarziu am plecat din nou prin oras, colindand fara un scop anume pana la lasarea serii, cand ne-am intors in hotel si ne-am pregatit de culcare, a doua zi de dimineata urmand sa ne intoarcem acasa.

Vom reveni cu siguranta si in Praga dupa ce mai creste Tudor, fiindca au ramas foarte multe de aprofundat si de descoperit.

Concediu City-Break: München

Concediu City-Break: Exceptii

Concediu City-Break: Stuttgart

Concediu City-Break: Ulm

Concediu City-Break: Prima comuniune

Impachetari si pregatiri de drum

Ramas bun, Mama Bia!

 Despre haine

Despre primele aniversari

L-am facut stangaci?

Ti-a placut acest articol? Lasa un mesaj!

Related posts

7 thoughts on “Concediu City-Break: Praga

  1. […] Post navigation ← Previous […]

  2. […] Concediu City-Break: Praga […]

  3. […] Concediu City-Break: Praga […]

Leave a Comment