You are here
Jurnal prenatal - saptamana zece de sarcina Sarcina 

Jurnal prenatal : saptamana zece de sarcina

Gura lumii în saptamana zece de sarcina

Jurnal prenatal - saptamana zece de sarcina
Jurnal prenatal – saptamana zece de sarcina

Deși îmi propusesem inițial să acopăr fiecare săptămână de sarcina în parte, starea mea de somnolență aproape permanentă din ultimul timp și-a făcut de cap, așa încât, iată-mă în saptamana zece de sarcina. În articolul precedent scrisesem despre emoțiile pe care le-am avut cu sarcina din cauza unor simptome nedorite. Am primit aproape imediat o grămadă de încurajări și vorbe bune de la foarte mulți dintre voi, ceea ce recunosc că m-a ajutat să trec mai ușor peste acea perioadă și vă mulțumesc cu acest prilej.

Știu că există un anumit obicei de a păstra secretul în legătură cu existența și evoluția sarcinii pe parcursul primului trimestru. Motivația este de cele mai multe ori aceeași: există posibilitatea ca, în primele trei luni, să se piardă sarcina, iar femeile însărcinate, și uneori familiile lor, au impresia că prin acest secret se creează un scut emoțional. Nu mi-a fost niciodată clar cine este totuși beneficiarul scutului, deși am vaga impresie că el este menit să ferească de ceea ce numim la modul general „gura lumii”. Cum influența acestui organ(ism) colectiv e prea puțin importantă pentru mine (că altfel nici nu m-aș fi apucat să scriu un blog), am ales să povestesc totul pe măsură ce mi se întâmplă.

3.44 cm în saptamana zece de sarcina

Iată-mă ajunsă astfel la saptamana zece de sarcina, cu locatarul de sex încă necunoscut ajuns la venerabila dimensiune de 3.44 cm, măsurați de la cap până la fund, deoarece picioarele stau încă adunate și nu intră încă în calcul. Pe dinafară însă lucrurile au început deja să iasă din proporții și, comparativ cu prima sarcină, arăt de parcă aș avea cel puțin 6 săptămâni mai mult și orice elastic sau material mai strâns pe abdomen mă deranjează îngrozitor și îmi dă senzația că mă sufoc. De abia aștept vara, deși atunci s-ar putea să mă sufoc de la căldură.

Grețuri în saptamana zece de sarcina

Grețurile nu m-au ocolit până la urmă, însă ele se simt diferit față de prima sarcină. Atunci era mai mult ca în filme, cu episoade care escaladau până la inevitabila rememorare activă a ultimei mese. Acum e o senzație aproape liniară de greață, care mă face să suport mai greu anumite mirosuri (care dintre ele anume este greu de zis, deoarece se schimbă de la o zi la alta), la care se adaugă adesea senzația că nu am suficient aer, oboseală și amețeli, plus somnolența pe care am menționat-o la început.

Anxietatea în saptamana zece de sarcina

Ah, și să nu uit de starea de anxietate, fiindcă asta s-a instalat ca la ea acasă în capul și în sufletul meu. Cu toate că îmi propusesem să fiu mai calmă de data asta, să am încredere în mine, în corpul meu și în faptul că totul va fi bine. Totuși, se pare că îmi găsesc de fiecare dată câte un motiv pentru care să fiu îngrijorată. La trei săptămâni mă speriase un medic că s-ar putea să fie sarcină ectopică, am stat cu stresul ăsta până la șase săptămâni când în sfârșit s-a văzut ceva pe ecograf și era localizat unde trebuie. Apoi, la șapte săptămâni problema cu sângerările, un alt medic m-a anunțat că sarcina încearcă să se desprindă din loc. De abia în săptămâna zece am aflat că e totul în regulă cu micul meu chiriaș. Până atunci mi-am mai făcut griji diverse, ba că s-ar putea să fi contractat varicela (deși știam că o făcusem și când eram mică, dar nu știu cum m-am gândit că poate o fi suferit virusul ceva mutații și e posibil să o mai fac o dată), ba că sunt prea rotundă pentru vârsta gestațională efectivă, ba că poate am sau urmează să fac diabet gestațional din cauză că mă apucă foamea așa brusc și că sunt adesea amețită… Aș putea să continui până mâine în felul acesta, dar cred că ideea e clară. Fiecare control medical mă liniștește și mă alarmează în același timp, aș merge zilnic să verific că toate sunt la locul lor și la parametri normali. Și totuși nu merg la control atât de des cum mi-aș dori, fiindcă mi-e frică să nu fac mai rău cu prea multe ecografii. Rezolvarea pe care am găsit-o, cel puțin pe moment, este evadarea în somn. Așa că dorm de câte ori prind ocazia, iar zilele în care Tudor sare peste somnul de după-amiază mă afectează mai mult pe mine decât pe el.

Stați pe aproape, deoarece la următorul control s-ar putea să aflăm sexul copilului și dacă s-a îndeplinit dorința lui Tudor de a avea un frățior (secondată de a lui Cristi in același sens) sau dorința mea de a avea o fetiță.

Pe pagina de facebook Blogul Sabinei puteti găsi mai multe detalii și informații despre articolele de pe blogul Sabinei.

 

Ti-a placut acest articol? Lasa un mesaj!

Related posts

Leave a Comment