You are here

Medicina fetala

In ultimul timp am observat ca maternitatea particulara la care am nascut posteaza de pe contul ei de Google+ imagini ale unor ecografii cu fetusi care au diferite probleme, mai mici sau mai mari, si pe care centrul lor de medicina fetala a reusit sa le identifice. Primul meu gand, cand am vazut imaginile respective, a fost legat de principiul confidentialitatii, pe care l-au incalcat cand au ales sa arate lumii aceste imagini, deoarece numele pacientelor era inca vizibil. Inclin sa o consider o scapare din neatentie sau din lipsa de cunostinte suficiente in ale editarii de imagini, desi oricine stie sa mazgaleasca un pic in Paint…

Cum spuneam, asta ar fi primul gand, iar apoi mi-am reamintit de controalele din timpul sarcinii. Am avut o sarcina (din cate mi s-a spus) destul de usoara, sau cel putin medicul meu, care era mai interesat de evolutia fatului decat de starea de bine a ambalajului, nu a avut prea multe de comentat la mentiunile mele timide despre starea de greata care a persistat pana in luna a cincea sau despre mainile umflate si dureroase si pulsul mereu crescut. Mergeam destul de rar la control, adica o data la o luna si jumatate (stiam de la prietenele mele ca le chemau medicii lor mai des, lunar sau chiar bilunar, dar am pus-o pe seama faptului ca probabil aveau si ei un standard de viata de intretinut). In schimb, de fiecare data cand mergeam, stateam sub ecograf cel putin jumatate de ora, timp in care copilului meu nenascut i se studiau in amanunt fiecare vas de sange important, fiecare organ intern si fiecare os din corp.

Inca imi amintesc ce spaima am tras cand medicul nostru, care in general verbaliza toate operatiile si tot ce vedea pe acolo – e adevarat, nu mereu cu dictie perfecta, deci nu am inteles chiar tot ce se intampla pe micul ecran – s-a oprit brusc din vorbit si a inceput sa se incrunte. Nici nu stiu cat a durat pana a scos din nou un cuvant, pentru ca mie imi zburasera deja gandurile in toate partile (da, am tendinta uneori sa ma panichez cam usor). Noroc ca a continuat cu „e ok, mi s-a parut ca am vazut o malformatie la inima, dar era doar pozitia fatului dificila…”. Deja nu mai conta cum arata fata copilului, cu toate ca ne-a printat-o si ne-am ingrozit cat parea de urat, dar macar era sanatos si asta era cel mai important.

Si totusi nu pot sa nu ma gandesc: „dar daca…?” Daca nu ar fi fost sanatos copilul, ce as fi facut? Daca primeam un rezultat trist la testul pentru depistarea anomaliilor cromozomiale? Nu am fost niciodata de acord cu avortul. Bineinteles ca exista cazuri extreme, dar ele sunt dupa parerea mea putine. Si nici pana acum nu sunt complet impacata cu gandul ca, daca testele (o gramada de teste, ca sa fiu sigura si sa nu iau o decizie nefondata) ar fi aratat ca am un copil cu malformatii, as fi fost nevoita sa intrerup sarcina. Se spune ca nimanui nu i se da mai mult decat poate duce, dar asta e doar o vorba menita sa ii imbarbateze pe cei deja implicati iremediabil.

Dar daca investigatiile ar fi aratat ca problemele nu sunt chiar atat de grave si nu luam decizia intreruperii sarcinii? Ar fi fost util sa stiu despre ele mai din timp sau nu ar fi facut decat sa sporeasca nivelul de stress si sa inrautateasca starea generala a fatului? Toate gandurile astea imi treceau prin cap in timpul sarcinii si cred ca nu sunt singura care isi face astfel de scenarii in situatii similare. Pana la urma am decis ca vreau sa stiu exact ce se intampla si sa nu aman aflarea nici unui adevar. In definitiv, daca malformatiile depistate ar fi necesitat interventii chirurgicale scumpe, de ce sa dau banii pe patut si pe carucior sau sa imi fac ultimul moft inainte de nastere – o vacanta la Paris?

Imi dau seama ca vorbesc aici in necunostinta de cauza si nu vreau in nici un caz sa judec parintii aflati in situatii similare sau mai grave. Este un subiect extrem de delicat si fiecare caz in parte are povestea si particularitatile lui, singurul lucru comun fiind faptul ca parintii fac tot ce le sta in putinta pentru a ii fi bine copilului lor. Eu am abordat subiectul strict din punct de vedere ipotetic, din perspectiva viitoarei mame pline de ganduri si de incertitudini, de intrebari si nelinisti legate de ceea ce va aduce viitorul.

Se intoarce roata

Planuri de viitor

Cand e tata bolnav

La masa – reloaded

Preconceptii si stereotipii

Despre iubirea declarata

Metallica

Ce am facut de 8 martie

13 luni

Noutati

Ti-a placut acest articol? Lasa un mesaj!

Related posts

2 thoughts on “Medicina fetala

Leave a Comment